Stiti cantecul acela interpretat de Tudor Gheorghe – “Dunarea daca n-aveam, Oltul Dunare-l faceam”? Ei, cam asa e in Italia – “Florenta daca n-avea, Bologna Florenta o faceam”. Nu stiu cati dintre voi ati ajuns in Bologna, dar in Florenta cred ca ati fost mai multi. Bologna este, de asemenea, un oras superb, dar care se afla in umbra Florentei, as zice eu o umbra nemeritata. Nu zic ca Florenta nu e frumoasa, departe de mine acest gand, iubesc Florenta, dar nu cand turistii se calca in picioare pe strazile ei, insa si Bologna ar acorda mai multa atentie. De ce a invins Florenta in acest duel cu Bologna? Cred ca principalul motiv a fost ca Florenta si-a pastrat independenta pana la unificarea Italiei (cand era capitala ducatului de Toscana) si ducii toscani au investit major in arta si arhitectura, in timp ce Bologna a fost cucerita de Papa si a facut parte din domeniile papale pana la unificare. Iar capitala papala nu a fost la Bologna, ci, evident, la Roma.

Am ajuns prima oara la Bologna in 1994, cu ocazia primei mele vizite in Italia, facand un tur cu Inter-Railul. De ce am pus Bologna pe lista? Nu datorita arhitecturii sau istoriei renascentiste, ci a unui eveniment care atunci inca era viu in mintea tuturor, dar acum sunt convins ca s-a estompat, intrand direct in revistele si cartile de istorie. In 1980, in gara Bologna avea loc un atentat sangeros, soldat cu nu mai putin de 85 de victime si 200 de raniti, care a socat Italia si intreaga Europa. Initial, s-a crezut ca a fost un atentat organizat si executat de teroristii comunisti din cadrul Brigazilor Rosii (Brigade Rossi), dar, de fapt, atacul a fost pus la cale de cei din extrema dreapta neofascista – Nuclei Armati Rivoluzionari.

Evident, calatorind cu trenul cu un bilet Inter Rail, am cautat urmele atentatului care avusese loc doar cu 14 ani in urma. Nu mai existau, gara Bologna, fara sa fie megamoderna, fusese refacuta si singurul semn era o mica placa comemorativa. Venisem in Bologna pentru o gara, dar am descoperit un oras.

Cea mai importanta caracteristica a orasului o reprezinta zecile de kilometri de porticuri, de adevarate culoare urbane cu bolte. Doar in centru sunt 38 km de porticuri. Se pare ca aceste porticuri au fost construite cand orasul a devenit un star in peninsula datorita universitatii, asa ca s-au construit porticuri peste trotuare pentru a gazdui toata armata de invatati care luasera cu asalt Bologna. Dar, de-a lungul secolelor, pana in ziua de azi, principalul lor scop este sa ii apare pe localnici si pe turisti deopotriva de soarele ucigator al verii (eu eram in Bologna prin august, dupa ce biruisem soarele nemilos al peninsulei prin multe alte orase) sau de ploaie. A fost incantator sa te plimbi in racoarea boltelor istorice ale orasului.

Dar simbolul orasului nu sunt acesti kilometrii de porticuri, ci mai degraba doua turnuri inclinate numite Asinelli si Garisenda (mai sunt cateva in oras, acestea sunt unul langa altul). In Bologna, ca si in Florenta, marile familii nobiliare s-au intrecut in turnuri – cu cat aveau un turn mai mare, cu atat prestigiul familiei urca in ochii concitadinilor. Moda asta a turnurilor nu este specifica Italiei centrale. Exista o cultura a turnurilor in Mani, in sudul Peloponezului grec, o regiune de oameni aspri si viteji care nu au prea fost cuceriti de nimeni, nici macar de otomani, si in Svaneti, in nordul Georgiei, o regiune de legenda ascunsa in Caucaz, cu oameni foarte asemanatori cu cei din Mani, foarte mandri, viteji si iubitori de libertate, care nu au fost cuceriti de nimeni… Chiar si sovieticii i-au lasat in duda lor de cele mai multe ori. Dar in Mani si in Svaneti, aceste turnuri au avut un rol defensiv, aici familiile isi tineau avutia, copiii si femeile si, nu de putine ori, jucau rol de fortareata; in Florenta si Bologna, turnurile aveau mai degraba rolul de a sublinia bogatia si prestigiul. Spre deosebire de cele greco-georgiene, turnurile bologneze sau florentine nu au fost construite atat de strasnic incat sa reziste la bombardamente si asedii, asa ca majoritatea au cazut sau au fost demolate. Acum, daca te urci in Piazza Michelangelo din Florenta, nu mai vezi nici un turn. In Bologna, mai sunt acestea doua care ies in evidenta de deasupra cladirilor… Si, ca si turnul din Pisa, sunt inclinate, multi sugerand ca un cutremur un pic mai serios le va rapune la un moment dat.

Ca orice oras italian, si Bologna are o piata centrala care se numeste Piazza Maggiore. Si tot la fel ca peste tot, in jurul pietei exista Catedrala orasului San Petronius, iar vizavi de ea, Palazzo del Podesta, fostul sediul al administratiei orasului, inclusiv in perioada papala.

Dar in ciuda acestor cladiri oficiale, simbolul de necontestat al pietei este o mareata statuie a zeului marii, Neptun (imi e neclar ce cauta Neptun, zeul marii, aici, la o distanta apreciabila de mare, dar, ma rog, de gustibus), care este de cele mai multe ori un loc de intalnire pentru bolognezi, dar si pentru turistii care ajung in oras.

Daca gloria turistica si arhitecturala este considerata in Italia a fi de rang 2 (repet, nemeritat), in schimb, gastronomia bologneza este din cele mai laudate in cadrul bucatariei italiene. Pe orice meridian al lumii am fost, am descoperit cate un restaurant italian unde spaghetti sau alte paste bolognese erau nelipsite din meniu. Pentru ca sosul bolognese este gustos si, probabil, si simplu de facut, dar necesita totusi o stiinta pe care doar bucatarii din Bologna o stapanesc cu adevarat. Un alt preparat tipic italian pe care eu il iubesc este tortellini, a carui existenta se datoreaza tot bucatarilor din zona. De aceea, orasul este poreclit “Bologna La Grassa”, datorita traditiei gastronomice, dar si pentru ca aici se mananca al naibii de bine!

Un lucru extrem de important pe care vreau sa-l subliniez: de cate ori am calatorit, nu am putut sta locului, in fiecare zi a trebuit sa descopar ceva nou si sa caut experiente noi. Dar intotdeauna mi-am stabilit o baza undeva de unde sa explorez imprejurimile – chiar nu mi-a placut niciodata sa ma mut zilnic din loc in loc, lucru care, de altfel, mi s-a mai intamplat, dar, asta e, uneori e OK. Bologna mi se pare o baza de explorare excelenta, pentru ca pe o raza de una-doua ore de mers cu masina sau cu trenul (Bologna este, de altfel, un important nod feroviar al Italiei centrale) se afla orase care merita vizitate.

In primul rand, Florenta este aproape si, daca ai avea de ales unde sa stai intre Florenta si Bologna, fi sigur ca vei iesi mai ieftin la Bologna. Nu trebuie sa zic prea multe despre Florenta, e unul dintre cele mai frumoase orase ale unei tari unde aproape fiecare localitate cu ceva istorie este o opera de arta, si cu asta sper ca am zis totul.

Parma are un palat superb si niste teatre de legenda si se afla si ea la doi pasi.

Ravenna nu este deloc departe, iar aici vei descoperi istoria Italiei pre-medievale si unele dintre cele mai frumoase mozaicuri bizantine din lume. Dupa caderea Imperiului Roman de Apus, Imperiul Roman de Rasarit a incercat sa recreeze vechiul Imperiu si a incercat sa recucereasca Italia, inima vechiului imperiu al Cezarilor. Nu a reusit decat partial, iar Ravenna a fost capitala Italiei bizantine, bisericile de aici fiind construite cu puternice influente rasaritene, mai ales in domeniul mozaicurilor. Acestea se gasesc in mai multe biserici vechi de peste 1500 ani, dar cel mai faimos mozaic este cel care infatiseaza cuplul imperial Justinian si Teodora. Langa ei, se afla mozaicul guvernatorului local. E o mare diferenta – cuplul imperial este static, inchistat, oficial si oficios… artistic este impecabil, dar pozitia lor este cumva prea rigida, in timp ce portretul guvernatorului este viu. Motivul? Simplu – artistul l-a cunoscut personal pe guvernator, in timp ce pe bazileu si pe nevasta lui ii vazuse doar din portretele oficiale care parveneau de la Constantinopole.

Un alt loc fain care merita vizitat este San Marino. Daca nu ai masina sa te duci direct, poti merge pana la Rimini (o alta localitate aflata nu prea departe de Bologna care merita vizitata) si de acolo cu autobuzul, sus, pe munte. San Marino este construit pe un pinten de deal, este un oras medieval ridicat in panta si pentru nimic in lume nu trebuie sa ratezi piata centrala, de unde intr-o zi senina ai o panorama incredibila pana hat, la Adriatica!

Verona se afla si ea la doar doua-trei ore si poti sa o “executi” ca o excursie de o zi. E normal ca orasul are legatura cu eroii marelui Shakespeare, de unde si pozitionarea turistica a Veronei drept “orasul iubirii”. Toata lumea da navala sa vada casa Julietei, sa se pozeze in faimosul balcon si sa puna mana pe sanul sau de bronz, dar putini ajung si la “casa lui Romeo”, dovedindu-se inca o data ca femeile “fura” toata atentia. Dar pe langa “urmele” lui Romeo si ale Julietei, vei descoperi niste fortificatii feudale deosebite si o Arena romana iesita din comun, probabil cel mai bine pastrata Arena romana din Italia, si chiar din lume, care gazduieste si in zilele noastre concerte spectaculoase.

Cam astea au fost principalele mele impresii si amintiri cu privire la Bologna. Am fost de trei ori (de fiecare data in alt anotimp) si m-as mai intoarce. Dar daca te gandesti la o baza italiana de unde sa descoperi niste orase cu adevarat faine, ia in considerare si Bologna. Nu te va dezamagi.

Toate companiile aeriene cu operatiuni semnificative in Romania zboara la Bologna din diverse colturi ale tarii.Blue Air, cea mai mare companie romaneasca, leaga Bologna de Bucuresti, Iasi, Bacau si Larnaca, oferind numeroase zboruri si preturi incepand de la 19,99 de euro.

As zice ca este cel mai bine primavara si toamna, cand vremea e calda si te imbie la mers mult pe jos. Vara poate fi extrem de cald si este inconfortabil pentru unii, iar iarna, din cauza proximitatii Apeninilor, este neasteptat de racoare si se inregistreaza multe precipitatii. Evident, este mai cald ca in Romania, dar parca nu e asa de fain sa te plimbi in ploaie.

Poti sa iti rezervi singur on-line, pe site-uri de rezervari gen Booking, Venere sau Airbnb, sau sa apelezi la o agentie de turism. Sugerez sa stai undeva intre gara si centru, pentru ca atunci cand doresti sa faci excursii de o zi pe undeva, sa ajungi repede la tren, iar in centru, pentru ca aici ai la indemana numeroase restaurante, agentii de voiaj, baruri si tot ce vrei. De altfel, gara Bologna Centrale se afla, dupa cum ii arata si numele, destul de central, deci nu ar fi o problema sa gasesti o cazare la un pret rezonabil.

Statuia lui Neptun din Piazza Maggiore

Strazile orasului … porticuri, porticuri pe kilometrii intregi

Cele doua turnuri emblematice se vad de departe

Iata-le

Piata centrala a orasului- Piazza Maggiore

Catedrala San Petronius